luni, 22 martie 2010

Colindul morţii

Scenariu
[toate drepturile rezervate ©2010]
1. Interior cameră – zi
Un bărbat între 35-45 de ani în chiloţi până la genunchi, împodobeşte un brăduţ de plastic în miniatură aflat pe o măsuţă. Face doi paşi în spate, ridicând braţele din coate şi punându-şi mâinile în şolduri îşi admiră opera. Cu delicateţe rearanjează un fir de beteală, se retrage din nou şi zâmbeşte satisfăcut. Lângă măsuţă se află un fotoliu, se apropie de el, netezeşte cuvertura şi îndreaptă telecomanda aflată pe o măsuţă, astfel încât să fie perfect paralelă cu marginea. Iese din încăpere, fredonând în barbă : « Colinde, colinde, colinde, colinde... »
2. Interior bucătărie – zi
Intră în bucătărie, deschide frigiderul şi scoate o tăviţă cu prăjituri de cofetărie, desface ambalajul şi pleacă spre cameră.
3. Interior cameră – zi
Aşează prăjiturile pe măsuţa unde se află brăduţul, aliniază tăviţa simetric
cu marginile mesei. Se încruntă, se aşează în fotoliu şi încearcă să ajungă cu mâna la ele. Nu reuşeşte, se ridică şi trage măsuţa mai aproape, se aşează din nou. Acum le poate atinge, face gestul luării unei prăjituri şi o duce către gură, minând că ar mânca prăjitura. Cu mâna stângă în sus şi dreapta pe telecomandă, zâmbeşte fericit. Începe din nou să mormăie: « Colinde, colinde, colinde, colinde... »
4. Interior bucătărie – zi
Bărbatul manevrează cu atenţie fierul de călcat, având vârful limbii ieşit
puţin în colţul gurii. Este foarte concentrat asupra ceea ce face şi fruntea i se încreţeşte de încordare. Pe masă se află o pereche de şosete pe care se străduieşte să le calce cu dungă.
5. Interior cameră – seară
Caută în şifonier şi scoate un costum aflat pe un umeraş şi acoperit cu o
pungă de nailon; porneşte cu el spre bucătărie.
6. Interior bucătărie – seară
Agaţă costumul de uşă. Se aşează pe un scaun şi îşi trage cu grijă şosetele bine călcate, mişcă degetele satisfăcut. Se îmbracă meticulos, îşi leagă cravata şi se admiră puţin în vitrina dulapului cu vase. Porneşte spre uşă, dar se opreşte brusc. Îşi mai netezeşte costumul şi îşi aranjează nodul cravatei. În clipa în care păşeşte afară din bucătărie, în spatele lui, se aprinde lumina, o lumină celestă şi o voce profundă rosteşte : "Pandele!!!" « Cine m-mă stri-strigă? » Vocea profundă din nou : « Pandele !!!!!» Pandele continuă tremurând : « Ci… Cine, eu ? » Vocea : « Tu, Pandele ! » Bărbatul se întoarce şi descoperă că în bucătăria puternic luminată nu se află nimeni, caută cu privirea prin colţuri. Vocea : « Aici, Pandele !! » El se uită în direcţia unui vechi aparat de radio din care izvorăşte lumina şi întreabă scărpinându-se inconştient în ureche : « Eşti cine cred eu că eşti ?» Vocea venind din radio : « Da ! Şi scoate degetul din ureche, că nu-i frumos! Îţi aduc un mesaj ! »
Pandele îşi scoate degetul din ureche şi îl lipeşte de vipuşca pantalonilor: «Mie ?» Vocea : « Ţie, tu eşti Alesul! Astă-seară, la miezul nopţii trag obloanele ». Pandele: « Poftim ? » Vocea : « Închid tot circul, declar faliment, sfârşitul lumii, nu pricepi ? » Pandele cu faţa îngrozită : « De ce ? » Vocea : « Treaba mea! Ai aflat doar tu, să nu îndrăzneşti să mai spui la cineva! Pregăteşte-te! Fă ceea ce trebuie să faci! »
Lumina se stinge şi în întunericul comlet se aude cum bărbatul bâjbâie după întrerupător, se aprinde o lumină galbenă ca a unui bec de 75W. Pandele murmură : « Ceea ce trebuie... »
7.Interior cameră - seară
Aşezat pe fotoliu, concentrat, privind în gol Pandele se gândeşte profund. Deodată tresare cu ochii strălucind şi exclamă : « Colivă !! »
Faţa îşi schimbă expresia în dezamăgire, mormăie : « Nu, păi de Crăciun ? Se poate ... ?» Cade din nou în starea de meditaţie cu ochii pierduţi, brusc trăsăturile i se luminează şi zâmbeşte cald.
8. Interior scară bloc la un etaj – seară
Cu o tavă de prăjiturele în mână, coboară la etajul de dedesubt. Se opreşte în faţa unei uşă, sună, deschide o doamnă strident machiată. Îl pofteşte în casă cu un gest elegant : « Aaa ! Domnul Pandele Spătaru ! Bonsoar lu’ Crăciun! Poftiţi înăuntru! » El foindu-se şi bâţâindu-se de pe un picior pe altul : « Nu, doamnă Ciochiţa, am venit să vă aduc un mic dar !» şi întinde tăviţa. Ea zâmbeşte: « Mersi ! » Pandele vorbeşte parcă cu greutate: « Ştiţi, anul trecut când cu inundaţia…» Ea mirată : « Da... » Pandele : « Când s-a revărsat closetul...” Ea bănuitoare: “Daa!? “ Pandele: “... de a trebuit să vă mutaţi o săptămână din cauza mirosului...“ Ea se încruntă : “Aşea!” Pandele: “... şi v-a murit şi pisica?» Ea şi mai încruntată : « Daaa ?!» Pandele spăşit: «Eu am fost, mi-am scăpat chiloţii în WC şi-am tras apa! Aş dori să mă iertaţi...» Ea îi aruncă tava cu prăjituri în faţă: « Ştiam eu !!! Porcule ! Imbecilule ! Nu acum... dar după sărbători eşti bun de plată, am zugrăvit tot şi biata Puffy era siameză !!!...» -trânteşte uşa. Pandele ridică din umeri şi porneşte pe scări în jos.
9. Interior scară bloc etaj I – seară
Pandele sună îndelung la uşa din dreapta. Iese cel din apartamentul de vis-a-vis, o matahală de om,cu barbă şi cu plete : « Aaa, Pandele Spătaru! Mai insistă că nea’ Gogu e cam surd!” Pantea continuă să sune până când în uşă apare un bătrânel cu o şapcă trasă peste urechi. Pandele cu o faţă tristă: „Nea’ Gogule, porumbeii dumneavoastră… Mi-au umplut balconul de găinaţ.” Declamă: „Eu i-am otrăvit!!!” Nea’ Gogu cu o faţă nedumerită: „Ce spui?” Pandele strigă silabisind: „Eu am o-tră-vit po-rum-be-ii!!” Bătrânul: „Aaaaa, da, da!” Şi-apoi completează scurt: “Eu n-am porumbei.”
O mână cade pe umărul lui Pandele. E a vecinului bărbos, care cu o faţă cruntă spune : „Porumbeii erau ai mei, Spătare!”
Un pumn uriaş se ridică şi coboară, se face întuneric.
10.Interior cameră – noapte
Pandele stă pe marginea fotoliului ţinând o compresă pe ochiul stâng. Dă din cap dezamăgit. Pendula de pe perete bate miezul nopţii; Pandele scapă compresa de pe ochi. În bucătărie se aprinde lumina şi în uşă apare un individ în salopetă neagră ţinând în mână o cheie franceză. Pandele cu privirea pierdută bânguie: „E instalatorul…! E instalatorul lu` madam Ciochiţa.” Personajul intră în cameră legănând cheia franceză: „Sunt îngerul morţii, am venit să-ţi închid robinetul!” Pandele îl priveşte brusc contrariat: ”Dar parcă aveaţi o coasă…” Individul: ”Ţin şi eu pasul cu epoca. Ei, te-ai pregătit? Am înţeles că ai fost avertizat.” Pandele panicat: „Am încercat, dar n-am avut timp!” Individul se apropie şi ridică cheia franceză, se aud clopote. Pandele ţipă. Clopotele se transformă în clopoţelul soneriei. Pandele se trezeşte brusc din somn, pe fotoliu. Se uită la ceas. E doisprezece fără un minut. Resemnat se ridică şi se îndreaptă spre uşa de la intrare. O deschide. Pe hol vedem un grup de copii cântând :”Ne daţi ori nu ne daţi?” Pandele zâmbeşte larg, cu gura până la urechi, fericit: ”Vă dau, cum să nu vă dau…”- şi îngână uşor, doar pentru el: “Colinde, colinde, colinde, colinde…”
Rareş Jitariuc, Cristi Sanda

Niciun comentariu: