vineri, 28 martie 2008

A mai căzut o stea...

"...Mi-L furară doamne adineauri,
Pe înaltul Domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de Dinsul..."


Uneori cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie ceea ce am pierdut... Sau nu există. Mai ales atunci când este vorba de moartea unui simbol: George Pruteanu. Ceea ce rămâne în mintea şi-n sufletele noastre este amintirea strâns legată de uriaşa lui strădanie pentru a reda şi păstra puritatea limbii române. O amintire veşnic vie şi multă durere....
A plecat dintre noi către planeta lui într-o zi banală. Pe 28 martie 2008. Discret şi când nimeni nu se aştepta. Verdictul medico-legal a fost sec: infarct miocardic. Nu-mi vine să cred şi simt o părere de rău cum n-am mai simţit demult: de ce tocmai el? Nu l-am cunoscut personal şi prin minte mi se derulează acum toate înregistrările sau emisiunile în care l-am urmărit. Întotdeauna cu interes, mereu fără să ma plictisesc. Mă gândesc că de fiecare dată când îl vedeam, îmi aducea aminte de Mihai Eminescu, deşi Pruteanu a fost, profesor doctor universitar, jurnalist, critic literar, om de televiziune, politician.
De ce el? De ce aşa devreme? De ce atât de puţin? Sunt doar câteva întrebări ale căror răspunsuri nu le poate da nimeni. Tot ceea ce mai putem face este să conştientizăm că limba română şi-a mai pierdut încă un părinte şi a rămas din nou orfană... (George Mihail Pruteanu, 15 dec. 1947 - 27 mar. 2008).
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Cristi Sanda